Si daca imi imaginam un Revelion plin cu zapada, undeva prin Maramures sau prin Muscelele Argesului, cum era oarecum stabilit, iata ca am parte de cel mai calduros Revelion, la propriu, iar nisipul este cel care va lua locul zapezii. Sper insa ca incalzirea globala sa nu il faca prea curand posibil si pe meleagurile noastre.
In ultima zi de Craciun plec in Dubai – unul dintre cele sapte Emirate, sa insotesc ca si ghid un grup de-ai nostri (adica de romani).
Zborul este cu Austrian Airlines - cu escala la Viena. Poate ar fi trebuit sa ma astept: cand zbori cu austriecii, inevitabil va fi si Mozart la bord. Muzica lui si imaginea Alpilor te vor insoti pe parcursul intregii curse in avion.
Evident ca in aeroportul din Viena cel mai vandut produs este ciocolata sau produsele pe baza de cafea. Se pare ca si aici una dintre limbile cele mai vorbite este aceeasi cu cea vorbita de Paste in Bulgaria: romana. Si nici nu era nevoie sa deschida romanasii gura ca ii ghiceai ca sunt de-ai nostri. De fiecare data conationalii imi sar in ochi prin lipsa de rafinament sau de bun simt. Suntem – se pare – o "cultura aparte".
Decolam din Viena la primele ore din noapte. In avion ni se ofera un film cu Catherine Zetta – Jones, titrat in japoneza si dublat in germana. Mda, ne interesant…pana schimb canalul auditiv si il aud in engleza.
Ajungem in Dubai la ora 2 am (ora 00 in Romania). Pe aeroportul din Dubai zborurile internationale sunt numai noaptea (transcontinentale). E cel mai mare aeroport din cate am vazut pana acum (si nu am vazut putine). Ca sa iesi din aeroport esti supus la numeroase controale, iar surpriza pentru doamne este ca le fotografiaza retina. Barbatilor nu. Am intuit eu ca asta s-ar face pentru a nu le supune pe femei dezvelirii chipului.
Emiratele Arabe Unite sunt in numar de sapte: Dubai, Sharjah, Ajman, Umm Al-Qaiwain, Ras Al-Khaimah, Fujairah si Abu Dhabi – capitala statului, al carui emir este si presedintele peste fratia celor sapte. Ziua nationala a Emiratelor este serbata la o zi dupa ziua Romaniei. Pe 2 decembrie 1972, sase din cele sapte emirate s-au unit, alaturandu-li-se in ‘73 si cel de-al saptelea.
Emiratele Arabe sunt cea mai curata tara araba din cate am vazut. La acest capitol nu se pot compara cu ele Egiptul, Tunisia sau Marocul. E o alta lume, desi civilizatia e cam aceeasi. Si tot aici am vazut cei mai frumosi barbati (eh, fiecare se uita dupa ce il intereseaza). Infasurati in cearceafurile alea albe imaculate….Luxul si bunul gust se vede pana si la femeile imbrobodite din cap pana in picioare.
Daca deja stabilisem “botezul” Asiei pentru anul asta, iata ca soarta m-a adus acolo mai devreme si nu in Turcia - care imi era cel mai la indemana si deja pe lista de proxime calatorii, ci tocmai in Peninsula Arabica.
Si daca imi imaginam un Revelion plin cu zapada, undeva prin Maramures sau prin Muscelele Argesului, cum era oarecum stabilit, iata ca am parte de cel mai calduros Revelion, la propriu, iar nisipul este cel care va lua locul zapezii. Sper insa ca incalzirea globala sa nu il faca prea curand posibil si pe meleagurile noastre.
In ultima zi de Craciun plec in Dubai – unul dintre cele sapte Emirate, sa insotesc ca si ghid un grup de-ai nostri (adica de romani).
Zborul este cu Austrian Airlines - cu escala la Viena. Poate ar fi trebuit sa ma astept: cand zbori cu austriecii, inevitabil va fi si Mozart la bord. Muzica lui si imaginea Alpilor te vor insoti pe parcursul intregii curse in avion.
Evident ca in aeroportul din Viena cel mai vandut produs este ciocolata sau produsele pe baza de cafea. Se pare ca si aici una dintre limbile cele mai vorbite este aceeasi cu cea vorbita de Paste in Bulgaria: romana. Si nici nu era nevoie sa deschida romanasii gura ca ii ghiceai ca sunt de-ai nostri. De fiecare data conationalii imi sar in ochi prin lipsa de rafinament sau de bun simt. Suntem – se pare – o "cultura aparte".
Decolam din Viena la primele ore din noapte. In avion ni se ofera un film cu Catherine Zetta – Jones, titrat in japoneza si dublat in germana. Mda, ne interesant…pana schimb canalul auditiv si il aud in engleza.
Ajungem in Dubai la ora 2 am (ora 00 in Romania). Pe aeroportul din Dubai zborurile internationale sunt numai noaptea (transcontinentale). E cel mai mare aeroport din cate am vazut pana acum (si nu am vazut putine). Ca sa iesi din aeroport esti supus la numeroase controale, iar surpriza pentru doamne este ca le fotografiaza retina. Barbatilor nu. Am intuit eu ca asta s-ar face pentru a nu le supune pe femei dezvelirii chipului.
Emiratele Arabe Unite sunt in numar de sapte: Dubai, Sharjah, Ajman, Umm Al-Qaiwain, Ras Al-Khaimah, Fujairah si Abu Dhabi – capitala statului, al carui emir este si presedintele peste fratia celor sapte. Ziua nationala a Emiratelor este serbata la o zi dupa ziua Romaniei. Pe 2 decembrie 1972, sase din cele sapte emirate s-au unit, alaturandu-li-se in ‘73 si cel de-al saptelea.
Emiratele Arabe sunt cea mai curata tara araba din cate am vazut. La acest capitol nu se pot compara cu ele Egiptul, Tunisia sau Marocul. E o alta lume, desi civilizatia e cam aceeasi. Si tot aici am vazut cei mai frumosi barbati (eh, fiecare se uita dupa ce il intereseaza). Infasurati in cearceafurile alea albe imaculate….Luxul si bunul gust se vede pana si la femeile imbrobodite din cap pana in picioare.
Anual seicul face cadou un cartier de case. Daca primesti un asemenea dar, nu vei plati nimic (nici macar impozit) si il poti lasa mostenire. Proprietatea este a ta pe veci, numai ca daca vrei sa iti iei talpasita, nu ai voie sa o vinzi. O vei inapoia seicului. Cartierul “as a gift” vine la pachet cu o scoala, dispensar si mochee. Daca esti ortodox sau de alt rit decat cel musulman, ai dreptul la biserica confesiunii tale, ba chiar statul (prin acesta de fiecare data a se intelege emirul) ti-o ridica din fondurile sale.
Intr-o seara am facut ceva deosebit: am mers pe jos pana la hotel in cautarea unei shaorme. Din pacate shaorma mult poftita va fi inselata cu un sandwich de la un fast food american mult blamat de mine. Mare greseala! Desi mergeam pe strada in noapte si… in fusta, nimeni nu m-a strigat cu racnete de genul ”Hei, papusa!” si asta o spun nu ca nu intelegeam suieratul limbii materne locale, dar chiar nu am avut probleme cu astfel de abordari. Daca mai erau masini care claxonau, acestea erau numai taxiurile care ma atentionau ca sunt libere, ceea ce ar fi facut si daca in locul meu era un …nene mai in varsta si cu burta mare. La un moment dat, vad mai multi barbati iesind ca dintr-o cutie gen vagon de gunoi (ziceam eu in conditiile acelea de iluminat nocturn). Adrenalina creste in mine si ma gandesc ca iata ca nici pe aici nu am scapat de aurolaci. Dimineata, pe lumina, vad cat de departe am mers cu imaginatia mea la ceas de (singura in) noapte. Erau niste muncitori din constructii. Doar asa se ridica zecile de etaje la fiecare trei ani – muncind zi si noapte.
Adevarul este ca un pieton e foarte rar vazut pe trotuarele Dubaiului. Cel mai frecvent se foloseste un taxi si pentru traversatul strazii, strada pe care o treci si cu acesta in 5 minute dupa un lung ocol. Ca sa iei un taxi, e de ajuns sa iesi in fata hotelului si imediat acesta va apare. Ziua porneste cu 3 dirhami si apoi taxeaza din 1 in 1, iar noaptea porneste cu 3,5 si taxeaza in acelasi interval. Poti sa ii lasi bacsis (cum se obisnuieste peste tot in jur de 10% din suma finala), insa trebuie sa stii ca oricum 30% din total ii va reveni lui (aceasta este intelegerea intre taximetristi si “patroni”). Mersul cu taxiul este recomandat in aceste locuri mersului pe jos.
Majoritatea taxiurilor sunt Toyota, ca si masinile civile, in general, printre care predominante sun cele cu nuante de alb si gri. Rar vezi o masina colorata. Pe langa taxiul obisnuit, tot pe post de taxi este si barca de lemn numita “abra”. Ea te ajuta sa treci pe celalalt mal al canalului (al Creek-ului) cu numai 1 dhr. (0,7 lei). Cel mai distractiv este ca asa ciocniri nu cred ca au fost de la luptele dacilor cu romanii. E un haos general si “luntrasii” nu au nici o directie. Sau au, dar intersectate cu toate celelalte. Esti ca in masinutele de la parcul de distractii.
In 90% din cazuri cand zici Dubai, obligatoriu te duci cu gandul la Burj al Arab, celebrul hotel de 7*******. Pentru a putea intra la Burj al Arab, trebuie sa servesti masa intr-unul din restaurantele hotelului (cel mai ieftin meniu te costa 150 euro, fara bauturi, si te asigur ca nu iti tine de foame), asta daca nu platesti spre mia de dolari pe camera pe noapte. Oamenii mei nu erau interesati de ceea ce ar fi mancat la restaurant, cat erau interesati sa aiba nota de plata de la Burj al Arab. Iti dai seama motiv de mandrie. Ma intreb ce fel de rama au luat pentru ea?
Langa Burj al Arab se afla celalalt mare hotel din Dubai: Jumeirah. O zi de plaja te costa aici vreo 500 de dirhami (aproximativ 350 lei). Dar bronzul este pe gratis peste gard. Ca peste tot, poti alege si plaja publica, fara facilitati, dar unde soarele este la liber. Initial plaja avea 10 km, dar in curand va avea 500 km.
Intre cele doua hoteluri cu renume se afla si parcul de distractii acvatic, nu mai putin renumit decat acestea: Wild Wadi.
La cateva sute de metri in larg se construieste arhipelagul The World, antropic ca si cele trei arhipelaguri in forma de palmier deja in constructie. Pamantul a fost adus din China (fizic) pentru aproximativ 130 mil. USD.
Daca vrei sa iti testezi capacitatile de negociere si vrei si niste cadouri specifice pentru cei dragi de casa, nu trebuie sa ratezi o plimbare si prin Souk (bazar). Cel mai renumit este Gold and Spice Souk. Aroma mirodeniilor te ia din strada, iar stralucirea bijuteriilor de aur …te atrage sau te respinge ca in cazul meu.
Weekendul incepe de joi seara. Vinerea este duminica musulmanilor. Magazinele sunt inchise, unele cel putin pana la vremea rugaciunii de dupa-amiaza.
O intamplare draguta am trait-o la Carrefour. Om cinstit fiind, ii vad pe cei din fata mea cum isi dau bagajele la sigilat si il dau si eu pe al meu. E adevarat ca i-am vazut pe “ei” facand asta, dar nu si pe ele. “This is not for women!” Aha, deci femeile nu fura la ei sau cel putin ei nu jignesc femeile cu un astfel de gand. Sper sa nu afle si anumite “civilizatii” despre aceata favoare.
Din vizita la Carrefour nu puteam sa nu ma rasfat cu patiseriile lor innecate in miere, cu mult, mult fistic, migdale, nuci si alune. Cel mai dureros a fost cand am vrut sa atentez la cutia transparenta (asta ca sa fie pofta si mai mare) si sa nu o pot deschide. Nu vreti sa traiti asa ceva!
Un litru si jumatate de apa costa in Carrefour (Carrefour ca la noi si nu Marjane ca la marocani? ) 0.65 dirhami, adica mai putin de 0.5 lei. Apa - tot ce inseamna apa de baut si apa in general – provine din mare sau din apa deja folosita si filtrate.
Cea mai buna decizie pe care trebuie sa o iei cand nu te hotarasti intre doua lucruri este…sa le iei pe ambele. Filozofia aceasta am descoperit-o eu cand trebuia sa aleg intre o shaorma de vita si una de pui. Fiind mici amandoua (shaorma lor e fara cartofi, numai carne foarte bine preparata si ceva muraturi raspandite pe o micuta lipie), nu am refuzat niciuna. Pentru 3 dhr/bucata credeti-ma ca merita (cam 2 lei).
Fiind o persoana curajoasa, ma aventurez si pe aceste meleaguri sa incerc mancarurile locale. Asa ca incerc un foietaj cu ciuperci – un fel de meclem (cuvant invatat de la oceanici in Maroc si ce defineste un amestec din care nu se intelege mai nimic), un pui in proportii egale cu o ceapa, rotite impreuna intr-o crocheta (iuti, evident) si un falafel (iute, dar pentru ei normal, asa ca nici macar nu era specificat ca e iute). Of, harisa asta!
In Dubai una dintre principalele realitati este aceea ca “White skin has the money!” Rasa alba este cea care vine sa cheltuiasca si sa dea sursa de venit celor saraci, veniti in mare parte in India sau Pakistan.
Intr-una dintre seri – avand ceva de lucru la agentia partenerea locala – sunt nevoita sa iau un taxi la cea mai ocupata ora de trafic. Dupa ora 17 totul o ia razna. Cele sapte benzi de circulatie pe sens nu le mai sunt indeajuns. Fac mai bine e o ora “trotuarul” si nu reusesc sa iau un taxi. In cele din urma imi iau inima in dinti si rog un localnic sa imi cheme unul, taxi pe care evident il mai astept cateva minute bune. Si pana la hotel am o relaxanta plimbare de mai bine de o ora si jumatate. O adevarata aventura !
Unul dintre cele mai renumite si vizitate malluri este Ibn Batuta. Numele imi spunea ceva de la orele de “Istoria descoperirilor geografice” din facultate si se pare ca mallul respectiv ii poarta numele savantului arab pe merit, el fiind alcatuit din mai multe corpuri, aducand sub acelasi acoperis produse chinezesti, iraniene, egiptene, arabesti, indiene si andalusiene.
Burj Dubai va fi cladirea cea mai inalta din lume. Momentan are doar 147 de etaje, dar va avea - probabil – 188. Nu va fi terminata pana ce constructia turnurilor gemene din Malaezia nu va fi gata. Burj Dubai TREBUIE sa fie cea mai inalta constructie din lume.
Daca te duci chitit sa faci cumparaturi si ai si ceva bun gust, atunci nu trebuie sa ratezi expozitia permanenta de la Miraj unde gasesti cele mai frumoase si muncite obiecte de artizanat: covoare persane cusute cu pietre semipretioase pe care le poti achizitiona la vreo 10.000 euro si cu un mic discount daca te bagi la negociat, statuete din abanos sau marmura, papirusuri egiptene, bijuterii, matasuri.
In Dubai traiesc aproximativ 120 de nationalitati. Ghidul arab ma incuraja ca daca tot sunt nemaritata, aici am prilejul de a imi alege un barbat din orice tara (civilizatie) vreau eu.
Aflu de la indianul musulman cum ca divortul si blestemul sunt cele mai crunte pacate in religia lor. Cu chiu cu vai este acceptat un divort, iar barbatul care divorteaza de o femeie, nu mai are voie sa se casatoreasca a doua oara cu ea (nu i-ar fi mers lui Prigoana sa fie asa nehotarat aici). O poate lua din nou de sotie numai daca femeia se casatoreste cu altul si apoi divorteaza de el. Dupa un divort, femeia trebuie sa stea in casa 4 luni si 10 zile pentru a demonstra ca nu este insarcinata (cu altul). Nu se aplica testul de paternitate. Acelasi lucru il are de facut o femeie daca ii moare sotul. Dupa izolarea celor 4 luni si 10 zile, fratele sotului trebuie sa o ia de sotie…una din cele 4 sotii pe care are dreptul sa le aiba, in conditiile in care le poate asigura tutoror acelasi bun trai, fara diferente. Insa, ca peste tot, exista si o smecherie pentru a “insela” religia. La musulmani sunt patru tipuri de imami (popii de la noi), fiecare cu regulile lui. Asa ca daca nu iti mai convin canoanele unuia, e foarte simplu sa treci la celalat tip.
Propunandu-le turistilor o excursie la Abu Dhabi, vine intrebarea:”Ce e aia Abudabi?” As mai fi zis daca ma intrebau despre Sharjah sau Al Ain despre a caror existenta am aflat si eu cu ocazia acestei calatorii, dar macar de capitala sa fi auzit si ei (ma refer la unii dintre ei).
Cand treci din Emiratul Dubai in cel al Abu Dhabi-ului, soseaua isi schimba tenta de gri in una in rosu. Si verdeata este mai in abundenta in Emiratul Abu Dhabi.
Abu Dhabi este deja un oras vechi. Primele constructii sub forma de zgaraie-nori sunt ridicate dinainte de anii ’80. Pe aceste locuri s-au descoperit primele resurse de petrol din Golful Persic. La Dubai s-au descoperit mai tarziu si sunt mai putine. De aceea Abu Dhabi isi permite sa cheltuie mai mult, fapt reflectat de multitudinea de spatii verzi, cu adevarat verzi, fata de Dubai care e nevoit sa isi scoata mare parte din venituri din turism. Abu Dhabi nu prea e interesat de turism si chiar e mult mai putin comercial. Aici, traditionalismul e mai la el acasa decat in Dubai.
La intoarcerea de la Abu Dhabi in Dubai oprim un pic pentru cateva fotografi in fata celeia care atunci cand va fi terminata va fi a treia mochee din lume, dupa Mekka si Medina. Se pare ca in Emirate totul trebuie sa fie “Cel mai”.
Pe 31 decembrie ma pregatesc sa intampin anul in desert…la propriu nu “in desert” adica degeaba. Si ma gandesc ca iata cum anul asta va fi pentru mine mai scurt cu doua ore (diferenta de fus orar intre Romania si Emirate) si mai lung cu doua ore si o zi (fiind an bisect). Ma gandeam cum la Revelionul trecut oceanicii visau sa fi pornit in Transafrica si sa ii prinda pasul dintre ani prin Togo sau Benin. Dupa un an “desertic’, inceput cu o prima plecare in Tunisia si urmata de expeditia din Maroc, iata ca tot in nisip il termin.
Desertul Arabirei (zona Hatta – muntii Hatta – Oman) cu o suprafata de 1 mil de km patrati, o treime din suprafata Saharei, se intinde pe teritoriul Arabiei Saudite, al Kuweit-ului, al Qatar-ului, al Emiratelor Arabe Unite, Oman-ului si al Yemen-ului. Saudi Arabia, Kuwait, Qatar, United Arab Emirates, Oman, Yemen. Desertul se afla la aproximativ 100 km de Dubai.
Mergem mai bine de o ora pe autostrada, apoi facem dreapta pe “aratura”, urmand sa serpuim adrenalitic peste dunele nisipoase. Daca in Germania asfaltul este de nota 10, aici este de nota 20. Nu exista gropi sau macar gropite si soselele nu au nevoie de reparatii. Cand e foarte cald (adica peste 50 de grade Celsius), soferii nu au voie sa mearga cu mai mult de 100 km/ora.
In programul de sarbatorire a noului an era inclusa si plimbarea pe camila. Te plimbai cat vroiai tu…sau mai bine zis cat vroia camila. Cea pe care am calarit-o eu – Mumal – avea o personalitate puternica si nu te lasa sa te urci pe ea daca aveai kilograme in plus. Pe mine m-a acceptat din prima! :D Alta supriza am avut cand camila avea ceva de produs si i-a luat mai bine de 6-7 minute. Avea de eliminat vreo 20 de litri de lichid, actiunea ce dureaza mai mult decat mi-as fi imaginat. In astfel de cazuri chiar trebuie sa ai rabdare! Te pui cu camila?
Un alt personaj preferat al serii a fost pentru mine arabul (beduinul) cu soimul. Un frumusel infasurat intr-un strai alb (galabie) ce purta o manusa de piele neagra si roasa pe mana stanga, peste care statea intr-un echilibru remarcabil un soim semet. Aproape tot timpul acesta avea ochii acoperiti pentru a nu se speria. Mi s-a parut pasarea mai blanda decat perusul meu.
Bucatele le-am servit pe jos, pe masute inalte de doar 20 de centimetri, iar de asezat ne-am asezat pe niste perne venite parca din basmele celor 1001 de nopti. Se pare ca printre carnurile preparate la gratar si puse la discretia turistilor s-a numarat si carnea de camila. E posibil sa o fi incercat si eu fara sa imi dau seama. Cine stie ce minuni am mai mancat?
Revelionul arab in desert e mai degraba un revelion indian in desert, la arabi. Peste 80% dintre participanti sunt de aceasta natie (multi muncitori ce serbau cu familiile venite la ei in vacanta) sau mai rar turisti. Inclusiv animatorii au fost adusi din India, de la Bollywood.
In jeep-ul cu care am venit eu si cu cei mai simpatici turisti din grupul meu s-au mai urcat si doi indieni. Doamna era imbracata in sari si evident avea bulinuta rosie pe frunte (am ratat sa o intreb ce semnifica). E foarte greu sa retii numele cand faci cunostinta cu cineva, mai ales cand acestea sunt arabe sau indiene. Am retinut totusi ca pe doamna o chema Lana.
Soferul era un kenian ce se afla deja in al 13-lea an de munca in Dubai. Doar trei luni pe an merge acasa la familie sa mai puna de-un copil. In rest isi/le castiga aici traiul.
La intoarcerea din desert am fost surprinsa inca o data sa vad o autostrada goala si luminata. De neimaginat asa ceva…in desert! De ce la ei se poate? Oare numai petrolul e cauza?
In prima zi a anului mi-am satisfacut curiozitatea de a vedea celebra partie de la Emirates Mall. Desi era prima zi a anului, mallul era plin. Mallul in Dubai este asemeni parcurilor de la noi (desi se pare ca si la noi mallurile au cam aceeasi insusire de ceva vreme – loc de promenada si etalare a ultimelor toalete).
In interiorului spatiului de iarna este amenajat si un telescaun, partia de schi propriu-zisa, partie de saniute si de bob. Nu am vazut pe nimeni sa se dea cu punga sau capacul de wc. :D Temperatura dupa geamurile groase si izolante era constanta de -3 grade Celsius. La intrare ti se da si echipamentul potrivit conditiilor. Iata cum in prima zi a anului merg si la plaja si la partie. Cine ar fi crezut ca e posibil?
Una dintre propunerile pe care a trebuit sa le refuz cat mai politicos a fost aceea a unui batranel pakistanez care m-ar fi vrut de nevasta si sa ma tina in casa de bibelou. “You just stay at home and do not do anything!”. Hai ca m-ai gasit! Eu sa stau?
Pe plaja nu ai voie sa te schimbi decat in cabinele special amenajate, dar daca iti e lene sa faci asta mai poti sa ii fentezi pe paznici.
Plaja este foarte lata – cam 100 – 150 m – cu nisip foarte fin si cu o mare incredibil de curata, fara nici o alga. Asta nu este tocmai un motiv de bucurie ecologica, deoarece ecosistemul a fost dat peste cap o data cu construirea celebrelor insule in forma de palmier. Daca in timp ce te acomodezi cu apa vezi pestisori, sa stii ca nu esti beat. Isi duc si ei traiul la mal, incantandu-te pe tine. Sunt surprinsa sa ii vad pe multi cum intra in mare imbracati.
Singura fiind, nu am avut nici o teama sa imi las bagajul neobservat si sa incerc temperatura si salinitatea apei. In Dubai infractionalitatea nu exista. Lunea este zi de plaja numai pentru doamne si baietei pana la 4 ani (probabil dupa varsta asta isi cam dau seama cum stau lucrurile).
Arabii sunt imbracati in alb, iar sotiile (de la 1 la 4) sunt imbracate in negru…si toate trebuie sa se inteleaga intre ele.
In ultima seara avem o mica croaziera cu cina pe un vaporas traditional de lemn, o corabioara locala (utilizata in trecut de pescari sau de cautatorii de perle). Atmosfera este incalzita de o asiatica si de un tip chipes care canta pentru turisti. Masa este ca peste tot tip bufet si toata lumea se inghesuie la coada, desi mancare este din belsug. Niciodata nu se intampla sa nu mai apuci ceva.
In concluzie, te sfatuiesc sa nu vii in Dubai decat daca ai prea multi bani si nu stii cum sa ii cheltui. Daca vrei desert, iti recomand Sahara in locul celui Arabic (traditionalismul s-a pastrat mult mai bine si pana si comercialul e mai bland). Dar daca iti place agitatia, Dubai e locul tau. Marea in schimb e prea linistita si nu o acompaniaza strigatul percarusilor.
In lumea araba nu trebuie sa te grabesti niciodata. Totul se face cu voia lui Alah si numai cand acesta vrea. Iti stabilesti o intalnire ala ora 2? Cu voia lui Alah va veti intalni pe la 3 sau 4. Se pare insa ca avioanele nu tin cont de aceste percepte si sunt cat se poate de punctuale, asa ca tot in ceas de noapte parasim continentul cu gandul la zapezile de acasa si la aeroportul care a fost pentru cateva ore inchis.
Urmatoarea plecare o visez uneva prin muntii, cand voi lasa nisipul pentru zapada (doar am ratat un Retezat pentru Dubai)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu