Drumul Bucuresti - Cheia e bun, nici aglomerat si nici prea departe de casa (aceeasi distanta ca si pana la Predeal, dar e ...altceva - 120 km).
Cum planul de acasa nu e cu ala din targ ("targul" fiind plin de zapada), nu ajungi la Cabana Muntele Rosu, ci lasam masina jos la Hotel Zaganul in parcare. Urcam pana la Cabana Silva (langa Muntele Rosu) si ne incalzim cu un vin fiert (3 lei cana).
Planul initial: Cheia - Muntele Rosu - Cabana Ciucas (dezafectata) - Varful Ciucas - Culmea Bratocea - Cheia. Am ajuns in timpul de pe marcaj, desi ne-am luptat cu nametii pana la brau, fara poteca facuta, lupta data de cei 5 care pe drum s-au facut 8. Nu mai putin de 3 catei ne-au urmat pasii. Pe drum niste taietori de lemne ne sfatuiesc: "Nu uitati: 0-SALVAMONT in caz de nevoie!", neavand incredere in nebunia nostra.
Insa nici de data asta nu a fost nici cazul sa folosim binecunoscutul numar. La un moment dat - ajungand in poienita aflata cam la 10 minute de mers dupa cabana Muntele Rosu - nu vedeam marcajul. Unul dintre catei se duce inainte si ne arata drumul. Am fost tare uimiti, dar si-a primit rasplata pe masura, in portii de salam.
Iesind din padure - dupa lupte cu vantul, frigul si ninsoare - nu vedem la 5 metri in fata. Asa ca...am banuit ca Ciucasul (cabana) e pe aproape. De aici mai era cam o ora pana pe varf, dar...fiind cam ora 16, am facut cale intoarsa pentru a nu ne insoti noaptea pana jos. Cu toate astea, frontala mea si-a dovedit inca o data eficienta pe drumul de la Muntel Rosu la Cheia (era singura sursa de lumina ;)), si datorita ei ni s-au mai laturat vreo 4 plimbareti ce isi lasasera masina mai la vale.
Inca o data m-am convins ca vantul asezonat cu ninsoare si cu frig sunt combinatia pe care niciodata nu o voi suporta. Mai bine dunele desertului :D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu